Home Știri Externe În lume „Stația plutitoare de combustibil” fără reguli unde petrolul iranian își schimbă proprietarul „Stația plutitoare de combustibil” fără reguli unde petrolul iranian își schimbă proprietarul 0 Război în Orientul Mijlociu Viorica Marin 0 Trimite Publicat: 28.04.2026 03:12 În anul care a precedat capturarea sa spectaculoasă de către forțele americane în Oceanul Indian, petrolierul cunoscut drept MT Tifani a efectuat mai multe curse între Iran și o zonă maritimă din largul Malaeziei, situată la aproximativ 100 de kilometri de zgârie-norii din Singapore. Petrolierul MT Tifani capturat de SUA FOTO: X În timpul acestor deplasări, nava staționa frecvent într-un perimetru restrâns, ancora și își dezactiva sistemul automat de identificare (AIS), conform datelor analizate. După un interval variabil — de la câteva ore la câteva zile — reapărea în sistem. Capturarea petrolierului — despre care autoritățile americane afirmă că transporta 1,9 milioane de barili de petrol iranian — a extins conflictul cu Iranul în apele Indo-Pacificului, la mii de kilometri de Golful Persic. Evenimentul a adus, totodată, în atenție această zonă maritimă din largul Malaeziei, aproximativ jumătate din dimensiunea statului american Rhode Island. Analizele experților indică faptul că ea funcționează ca o veritabilă „stație plutitoare” pentru Iran, unde flota sa clandestină tranzacționează și stochează petrol, generând venituri esențiale pentru regim, relatează CNN. Într-un episod din august anul trecut, petrolierul a fost observat transferând încărcătură către o altă navă, Macho Queen, potrivit imaginilor satelitare. După operațiune, aceasta a pornit temporar sistemul AIS și s-a îndreptat spre China, înainte de a-l dezactiva din nou, în contextul sancțiunilor americane.
Un al doilea petrolier, MT Majestic X, capturat ulterior de SUA, a urmat un traseu similar între Orientul Mijlociu și Strâmtoarea Singapore.Regiunea — cunoscută drept Punct de încărcare offshore la est de Malaezia peninsulară (EOPL) — reprezintă un punct strategic pentru flota „din umbră” a Iranului, datorită poziției sale și aplicării laxiste a reglementărilor de către autoritățile locale. Datele satelitare arată o creștere accelerată a transferurilor navă-la-navă: 679 de operațiuni în 2025, față de 471 în 2024 și 280 în 2023. Cifrele reale ar putea fi mai mari, din cauza limitărilor monitorizării. Autoritățile malaeziene au promis întărirea controalelor, recunoscând problema drept una persistentă. Noile reglementări prevăd reținerea navelor implicate în transferuri neautorizate. Lovituri aeriene și scurgeri de petrol: situație critică în „Maldivele Iranului” Iranul rămâne unul dintre principalii producători de petrol din lume, exportând în medie 1,69 milioane de barili pe zi în 2025, majoritatea către China. În contextul sancțiunilor, Teheranul se bazează pe o flotă îmbătrânită și opacă pentru a-și transporta resursele.
Majoritatea acestor nave sunt petroliere de mare capacitate, capabile să transporte până la 2 milioane de barili.Petrolul este vândut cu discount, însă, în contextul creșterii prețurilor globale, fiecare transfer generează venituri de zeci de milioane de dolari. Activitatea în zonă a continuat și după escaladarea conflictului cu Iranul, menținând fluxul de exporturi și susținând financiar regimul. Cum funcționează „spălarea” încărcăturilor Transferurile navă-la-navă sunt o practică obișnuită în transportul maritim, dar sunt strict reglementate. Flota clandestină le utilizează însă pentru a ascunde originea petrolului. Operațiunile au loc adesea noaptea, cu sistemele de identificare oprite sau manipulate. În general, procesul implică două tipuri de nave: unele transportă petrolul din Iran până în apropierea Malaeziei, iar altele îl preiau și îl duc în China, unde ajunge în rafinării independente. Originea petrolului este adesea mascată, fiind declarată ca provenind din alte state.
Navele folosesc documente falsificate, schimbă pavilionul și chiar identitatea vizuală pentru a evita detectarea.Industria maritimă consideră aceste practici un secret deschis. Se estimează că majoritatea transferurilor din zonă implică petrol sancționat, provenit din Iran sau Rusia. O rezervă strategică în apropierea Chinei Zona funcționează și ca depozit maritim pentru Iran, permițând stocarea petrolului aproape de piețele de desfacere și reducând riscurile asociate transportului prin puncte sensibile precum Strâmtoarea Hormuz. La începutul anului, Iranul avea aproximativ 191 de milioane de barili stocați pe mare, majoritatea în Asia de Est. Această rezervă a permis menținerea exporturilor chiar și în timpul intensificării conflictului. Datele indică faptul că MT Tifani se îndrepta probabil spre această zonă în momentul capturării. După o perioadă petrecută în apropierea Golfului Persic, nava a reapărut pe radar în Golful Oman, îndreptându-se spre sud-est.
Pe 21 aprilie, după ce a trecut de Sri Lanka, petrolierul și-a schimbat brusc direcția, efectuând două viraje de 90 de grade.La scurt timp, autoritățile americane au anunțat capturarea sa. Imagini publicate de Pentagon arată forțe americane la bordul navei, în timp ce elicoptere survolează zona. De atunci, petrolierul rămâne în apropiere, într-o regiune care scoate la iveală dimensiunea nevăzută a comerțului global cu petrol. Citește și Trump, în fața unei decizii critice privind Iranul: trei scenarii care pot schimba cursul conflictului Israelul a plasat pentru prima dată sistemul “Iron Dome” în afara granițelor sale.






